Enigel in inconstientul colectiv

In era stiintifica, in care ratiunea si demonstratiile riguroase prin diferite studii sunt imperativ necesare pentru a starni macar curiozitatea unui „respectabil” om informat, interpretarea unui vis ilustrat in culorile stridente ale componentelor primordiale ale psihicului uman pare o activitate mistica, mai mult de divertisment decat de cunoastere. Nu pot sa spun altfel decat ca e o prostie de mentalitate, stiinta e mereu cu cativa pasi in spatele artelor, incercand sa demonstreze ceea ce dramaturgii, poetii, prozatorii si filosofii au intuit cu mult timp in urma. Teatrul imita comportamentul oamenilor, poezia patrunde in profunzimea emotiilor, proza leaga cele doua, iar filosofia extrage regulile dupa care este jucat jocul realitatii, structurand un sistem de valori. Stiinta pune la indoiala noul sistem si il verifica prin diferite studii si experimente. Convingerea ca stiinta poate exista fara puterea revelatorie a artelor nu imi pare sustenabila, poate de aceea lumea de astazi pare dominata de ratiune si se pregateste de un colaps al tuturor sistemelor valorice traditionale, ce va rezulta in nihilism sau razboi. Nici nu stiu care e mai rau.

In incercarea mea de a ma impotrivi curentului vremii, voi fi un mediator intre arta si stiinta. Asa ca, voi analiza un vis relatat cu o suta de ani in urma(balada „Riga Crypto si lapona Enigel”), prin filtrul tehnicilor psihologiei analitice ale lui Carl Jung, sperand ca voi reusi sa starnesc interesul de mult timp pierdut pentru reflectia asupra invariantilor comportamentului uman, trasand paralele intre mitologie, literatura si studii empirice.

Inainte de toate, cititi balada: https://www.versuri.ro/versuri/ion-barbu-riga-crypto-si-lapona-enigel-_0c17.html

De ce as analiza balada ca un vis arhetipal?

In primul rand, trebuie sa clarific termenul de arhetip. Arhetipurile sunt modele fundamentale ale comportamentului instinctiv uman, la fel cum unitatea structurala si functionala a unui organism este celula, arhetipurile stau la baza complexitatii infinite a psihicului uman. Primul indiciu care indica validitatea unei interpretari de acest fel este cadrul oniric in care se produce intalnirea dintre Crypto si Enigel, intalnire care are un puternic caracter mistic. Un alt motiv care nu poate fi exclus este contextul in care opera a fost scrisa. „Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări și a interesului meu viu pentru experiențe spirituale, am luat la Berlin obiceiul anumitor stupefiante: eter și cocaină”, marturisea Ion Barbu despre starea sa. Cu toate ca nu am gasit o declaratie care sa se refere in mod specific la balada din discutia noastra, originea din adancul inconstientului uman al operei devine aproape evident. Exista studii facute pe baza legaturii dintre revelatie si consumul de substante psihoactive(https://maps.org/research-archive/mdma/revision.html).

In al doilea rand, trebuie sa clarific notiunea de inconstient colectiv. Inconstientul colectiv este adancimea universala a psihicului, formand baza psihica suprapersonala. Acesta este atemporal, aparent infinit in adancime, in mare parte pentru ca este foarte greu de analizat fara a avea un punct de referinta exterior, la urma urmei doar psihicul poate observa psihicul. „Experienţele subiective cele mai adînci sînt şi cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge pînă la fondul originar al vieţii.”, spunea Emil Cioran in celebra „Pe culmile disperarii”, facand o descriere destul de precisa a procesului prin care incercam sa ajungem la originile noastre. Inconstientul colectiv e un amalgam al tuturor experientelor precedente vietii noastre, al tuturor aspectelor eterne ale fiintei umane, a arhetipurilor. Existenta inconstientului colectiv este intuita din cele mai vechi timpuri, spre exemplu, grecii credeau ca oamenii sunt, intr-un fel, marionetele zeilor. De ce? Zeii sunt intruchiparile anumitor caracteristici din psihicul uman, franturi de personalitate ce se regasesc, mai mult sau mai putin in fiecare dintre noi. Astfel, modelul pe care l-au oferit grecii nu e foarte departe de ce avem in momentul de fata, animale controlate de impulsuri cu constiinta de sine si de iminenta mortii. Astfel, zeii sunt arhetipurile, nu pot fi ucisi, iar colectivul zeilor este inconstientul colectiv, care este actualizat cu fiecare noua minte ce patrunde in el(interactiunea cu realitatea muritorilor). O sa vedem cum aceste aspecte se vor plia perfect pe balada lui Barbu.

Alegerea personajelor

Riga Crypto

Primul prezentat este Crypto, regele ciupercilor. Primul lucru pe care il putem observa este numele sugestiv, Crypto(criptic), care ne orienteaza asupra aspectelor ascunse din psihicul uman. Mai departe, specia din care provine este esentiala. Ciuperca, din motive evidente, este un simbol falic. Cu toate ca in psihanaliza stadiul falic este o etapa a dezvoltarii sexuale infantile, in timpul careia pulsiunile se organizeaza, pentru ambele sexe, in jurul functiei simbolice a falusului, asocierea lui Crypto cu personificarea trasaturilor masculine ce se opun constientului feminin este justificata de alegerea eroului baladei, adica lapona Enigel.

Originea nordica a fetei sugereaza natura rationala a acesteia, aceasta asociere este comuna in randul creatiilor barbiene. Mai mult decat atat, numele Enigel provine din latinul „angelus”, adica inger. Interesanta este dorinta „ingerului” de a merge spre Sud, voi indrazni sa o leg de Lucifer(lat. „aducator de lumina”), care este de multe ori condamnat pentru constiinta de sine a omului.

Lapona Enigel

Alegerea reprezentatului constiintei de sine ca fiind de sex feminin, nu este atat de evidenta. Cea mai buna explicatie pe care o pot oferi este natura selectiva a femeii(femelele altor specii de mamifere nu sunt selective sexual, „intra in calduri”), care „trezeste la realitate” barbatul. Una din exemplificarile celebre ale acestei relatii dintre barbat si femeie este foarte bine expusa in Geneza 3:

„Dar şarpele i-a zis femeii:
– Nu veţi muri nicidecum! ⁵ Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
⁶ Când a văzut că rodul pomului era bun de mâncat, plăcut la înfăţişare şi de dorit să facă pe cineva înţelept, femeia a luat din rodul lui şi a mâncat; i-a dat şi soţului ei, care era cu ea, şi a mâncat şi el. ⁷ Atunci li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele. ⁸ Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului şi s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. 
⁹ Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis:
– Unde eşti?
¹⁰ – Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns.
¹¹ Dumnezeu l-a întrebat:
– Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?
¹² – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam.”

Biblia spune clar, femeia e de vina. Mai precis, „femeia pe care mi-ai dat-o”, adica daca chiar nu e vina femeii, e cel putin vina lui Dumnezeu. Ce linistita era viata saracului Adam inainte de venirea Evei! Nu trebuia sa munceasca pamantul pana la somnul mortii, nu trebuia sa se imbrace, putea sa stea toata ziua, supus regulilor Domnului. Un ignorant. Dar ce legatura are toata asta cu psihologia analitica? In principal, toata teoria lui Jung se bazeaza pe energia produsa de tensiunea dintre opusi, masculin-feminin, ordine-haos. Putem declara fara mari indoieli ca Enigel este reprezentata mintii constiente, care se afla intr-o aventura inspre Sud, de multe ori asociat cu taramul stramosilor(inconstientul). O explicatie deosebit de interesanta cu privire la cultul stramosilor am citit-o in „Istoria religiilor si credintelor religioase”, finalul glaciatiunii, incalzirea globala si dezvoltarea vegetatiei incurajand culesul plantelor in detrimentul vanatului, omul primitiv a fost nevoit sa se indrepte spre Nord pentru a continua sa vaneze, iar ideea „Epocii de Aur” care e mereu in trecut(in Sud) ar putea fi explicata prin abundenta vanatului ce exista in fazele mai incipiente ale glaciatiunii.

Acum, cine este Crypto? Dupa cum am precizat si inainte, el poate fi considerat personificarea trasaturilor masculine din inconstientul ce se opune constientului feminin, denumita de Carl Jung ca animus. Acesta este responsabil, spre exemplu, de comportamentul conservator, uneori dogmatic, al femeii, care e pentru ascultatorul obisnuit mult mai iritant decat conservatorismul unui barbat.

Aceasta opozitie dintre Crypto si Enigel este o analogie perfecta a psihicului uman si a sistemului politic de astazi. Prin opozitia masculin-feminim psihicul omului devine un intreg, iar procesul gandirii devine un dialog intre constient si inconstient. De retinut este faptul ca diada feminin-masculin este asociata cu haos-ordine. De aici provine si stereotipul femeilor spre liberalism, iar al barbatilor spre conservatorism(acest stereotip este demonstrat empiric, nu e doar o inchipuire), scena politica fiind doar o manifestare externa a psihicului uman.

Yin-Yang
opozitia ordine-haos

Haosul nu are o conotatie negativa, ganditi-va la el ca totalitatea potentialului ce poate fi ordonat, iar dupa ordonare, poate fi utilizat. Imaginati-va scena comuna: sotia il cearta pe sot ridicand toate problemele din univers: copiii ar trebui luati de la scoala, ar trebui mers la cumparaturi, ar trebui spalate hainele, ar trebui sa nu mai consumi alcool, ar trebui sa mai stai pe acasa. Aceasta debitare de cuvinte reprezinta haosul. Sotul le constientizeaza, ierarhizeaza, cauta solutii si le rezolva. Asta e ordinea.

In acest mod, femininul tinde catre sinteza si uniune, iar masculinul tinde catre analiza si diferentiere.

Sa vedem acum cum decurge dialogul dintre animus si mintea constienta.

Nimeni nu castiga cand negocierile merg prost

Prima oferta a lui Crypto este reprezentata de fragi, care erau considerati inca din antichitate ca posedand proprietati purificatoare si reintineritoare. Acesti veri mai piperniciti ai capsunilor(simbol al fertilitatii, afrodiziac), reprezinta imbierea dulce ce se naste din inconstient. Refuzul laponei nu provine nicidecum dintr-o lipsa de dorinta, ci din constientizarea ideii existentei fragilor, a hranei. De-a lungul istoriei umane, satisfacerea imediata a poftelor a palit in fata informatiei unei posibile surse continue de hrana. Astfel, culegerea fragilor „fragezi” exprima exact acest lucru: rezistenta omului in fata unei oferte imediate si alegerea integrarii constiente a informatiilor ce provin din inconstient. Chiar zilele trecute ascultam o dezbatere cu o feminista extremista care explica de ce barbatii care deschid usa femeilor sunt misogini si ca au impresia ca femeile nu au puterea simbolica sa deschida o usa. Probabil acea doamna ar fi foarte mandra de refuzul laponei Enigel, doar poate sa isi ia singura fragi, nu are nevoie de un barbat.

A doua pereche oferta-refuz releva doua aspecte deosebit de importante: vointa nestavilita a inconstientului de a nu fi „lasat in urma” si atitudinea de superioritate pe care o are constientul fata de inconstient.

Primul aspect reiese din oferta disperata pe care o face Crypto(„Dacă pleci să culegi,/Începi, rogu-te, cu mine.”), fiind dispus de sacrificiul suprem pentru a evita aceasta scindare la nivel psihic, ce se manifesta prin nevroza, o tulburare mentala tipica erei stiintifice. In acest caz, nu este exclusa inlocuirea intelepciunii inconstientului colectiv cu o anumita ideologie(marxism, nazism) si dezintegrarea notiunilor de bine si rau universal, natural dezvoltat de-a lungul mileniilor. Mitul lui Osiris din Egiptul Antic faciliteaza explicatia importantei constientului pentru inconstient. O sa il citez pe Mircea Eliade:

Cartea mortilor

„Dupa toate traditiile, Osiris era un rege legendar, celebru prin vigoarea si dreptatea cu care guverna Egiptul. Seth, fratele sau, ii intinde o cursa si reuseste sa il asasineze. Sotia lui Osiris, Isis, izbuteste sa se faca fecundata de catre Osiris mort. Dupa ce i-a ingropat trupul, Isis se refugiaza in Delta; acolo, ascunsa printre hatisurile de papirus(e important ca e papirus), ea aduce pe lume un fiu, Horus. Ajuns adult, Horus isi face cunoscute drepturile sale in fata zeilor Eneadei si il ataca pe unchiul sau Seth. La inceput, Seth reuseste sa-i scoata un ochi, dar lupta continua si finalmente Horus triumfeaza. El isi recupereaza ochiul si il ofera lui Osiris.[…] In acest mod el il trezeste pe Osiris: conform textelor, <<el ii pune sufletul in miscare>>”. Asta explica existenta de sine-statoare a lui Osiris. Asocierile devin destul de evidente: Osiris reprezina cultura, inconstientul colectiv, intelepciunea stramosilor, iar Horus reprezinta constienta. Impresionant este modul prin care Horus il „reinvie” pe Osiris: ii ofera ochiul sau, adica ii ofera capacitatea de a se actualiza. Astfel, inconstientul colectiv este static, batran, chiar „mort” fara viziunea constienta. Osiris este inviat ca persoana spirituala si energie vitala care asigura prosperitatea, insa domnia lui Horus aduce in prim-plan lumea guvernata de constient, care se va termina si ea o data cu nasterea ideii de cunoastere totala(Amon-Ra).

Al doilea aspect reiese din refuzul lui Enigel: „Lasa. – Asteapta de te coace.”, tonul superior este aproape evident. Partea constienta a psihicului este o progenitura relativ tanara a batranului inconstient. Stabilirea unei varste a inconstientului pare o misiune imposibila, dar remarcabila este posibila vechime a unor arhetipuri. Figura sarpelui pare sa dateze inca din vremurile stramosilor nostri care traiau in copaci, vederea acestora evoluand semnificativ datorita nevoii de a depista pradatorii camuflati(https://www.sciencemag.org/news/2013/10/did-snakes-help-build-primate-brain). Chiar si dragonul poate fi explicat ca aglutinarea a trei animale temute de primate: serpi, feline si pasari de prada mare. Devine destul de evident ca nu vrei sa intalnesti un sarpe-felino-vultur, iar pericolul cu siguranta te provoaca sa iti „deschizi ochii”. Asadar, constientul are aroganta adolescentului care e intr-o continua rebeliune fata de parintii sai care s-au chinuit atata vreme sa dezvolte un mediu sigur.

Un fapt pe care Crypto il „uita” este ca nu poate fi smuls din taramul intunecat si umed in care traieste el. Eul constient poate doar sa integreze anumite aspecte din animus, nu poate sa si-l insuseasca, cel din urma fiind o preconditie a omului. Un exemplu sugestiv ar fi analogia dintre inconstient si apa. Pescarul poate sa ia pestii din mare(sa extraga continuturi inconstiente), insa nu poate lua toata marea cu el. Aceasta analogie poate fi si explicatia pentru frecventa si importanta imaginii pescarului in literatura.

A treia propunere prezinta singura regula pe care Jung a reusit sa o identifice in comportamentul inconstientului: mereu tinde la autonomie, vrea sa preia controlul. Exact asta se intampla prin declaratia: „Lasă-l, uită-l(pe soare), Enigel,/În somn fraged şi răcoare.”. Nivelul scazut al intensitatii constiintei poate fi comparat cu nivelul scazut al barometrului, care prevesteste vremea rea. Primitivii erau, in special, speriati de aceste „boli” ale sufletului, de prabusirea mintii constiente. Substantivul „somn” reprezinta o stare preconstienta a omului, dar genialitatea lui Barbu vine de la utilizarea cuvantului „racoare”. In general, „racoarea” implica o briza, un slab suflu al pamantului, care e un simbol al spiritului. Cred ca are legatura cu un alt pasaj din Geneza: „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.”, despre acest Duh, spirit, suflu e vorba. Daca „racoare” nu va convinge, cititi versurile urmatoare, in special: „vant si umbra iar o umfla”.

Raspunsul laponei dezvaluie un alt concept important din psihologia analitica: umbra. Aceasta nu este nimic altceva decat inconstientul personal, continuturi ce au fost o data constiente, dar au fost refulate.

„Eu de umbră mult mă tem”

Toate acele continuturi neplacute, intunecate ale personalitatii se afla in umbra, acele continuturi pe care le vedem mereu cu coada ochiului, dar care ne fac sa ne reorientam rapid privirea. Freud spunea in cartea „Totem si Tabu” ca: „Psihologia nevrozelor ne-a demonstrat ca atunci cand dorintele au suferit o refulare, libidoul lor le-a transformat in angoasa.”, declaratie ce ne intareste cazul si reuneste viziunea celor doi in privinta psihicului. Lupta cu umbra poate fi realizata prin autoreflectie, pe cand lupta cu animusul este mult mai greu de realizat. Daca proiectia umbrei o vedem oriunde in spatele nostru pe asfalt, proiectia animusului necesita o a doua persoana de sex opus. Oamenii care se plang de un sir infinit de relatii nereusite sunt doar intr-o relatie precara cu propriul animus/anima.

Nunta dintre Crypto si Enigel, procesul de individuatie

De ce vorbesc despre o nunta inexistenta, ati putea intreba? In principal, pentru ca este aspectul descurajator al baladei si al epocii in care traim. Refuzurile laponei nu sunt in niciun caz o victorie, sunt o manifestare a caracterului excesiv de rational al vremii. Cu toate ca mintea rationala nu pare sa aiba defecte, in realitate, ea are doua defecte majore: se poate ocupa doar de contrarii si tinde sa se indragosteasca de propriile inchipuiri. Starea de conflict intern continuu este o cauza clara a anxietatii si depresiei, insa doar narcisismul constiintei si iluzia perfectiunii pot produce dezastre. Chiar Jung spunea ca un schizofrenic cu inteligenta ridicata este foarte greu tratabil, el producandu-si explicatii incredibil de pertinente pentru fantasmele cu care convietuia.

In stari de conflict interior, este important sa ascultam sfatul inconstientului colectiv, care actioneaza ca acel „bun simt”, un judecator general al valorile umane universale. Ne putem imagina Germania nazista ca o consecinta a Supra-ordinii, iar procesele de la Nurnberg interventia inconstientului colectiv ce a pus capat incercarii ego-ului de a cuceri intregul psihic.

Am explicat cat de nociv poate fi „divortul” dintre constient si inconstient, fapt ce expune destul de bine importanta nuntii. Basmele sunt cele care expun cel mai bine intregirea androginului primordial prin nunta, setand un ideal pentru om(eroul si printesa fac o nunta monstru de trei zile si trei nopti si pleaca spre Soare). Exemplele sunt nenumarate si valabile pentru majoritatea culturilor din lume. Poate mai putin ramasitelor primitive ce inca practica Totemismul sau traiesc in familii patriliniare. Procesul acesta de reintregire, de recentrare a psihicului se numeste individuatie, adica din entitatea contrariata care este omul in care s-a produs disocierea dintre constient si inconstient, prin procesul de individuatie, se naste o entitate mai putin contrariata si mai apropiata de perfectiune, divinitate. In acest gand ne putem uita la Iisus, singurul „individ” perfect centrat, probabil de aceea este prezentat ca modelul suprem si intangibil.

Consecintele nuntii nereusite nu sunt explicit catastrofale, insa seamana destul de mult cu diagnosticul lui Nietzsche din „Asa grait-a Zarathustra”: „Să fie oare cu putință?! Acest prea sfânt moșneag încă n-a auzit, acolo în pădurea lui, că Dumnezeu e mort!”. Parca mi-l pot imagina pe Barbu raspunzandu-i astfel menestrelului care spune povestea lui Riga Crypto si lapona Enigel.

O alta explicatie pentru destinul lui Crypto este ca era un barbat cu un complex matern manifestat prin donjuanism(„Crai Crypto”, „mirele (intregii) poienii”), care a dezvoltat stres-postraumatic in urma refuzurilor unei suedeze, specie recunoscuta pentru frumusete. Cu toate ca nu este atat de plauzibila teoria, imi place mult mai mult.

Concluzii

Trebuie sa recunosc ca balada e reusita, cu toate ca, initial, nu am inteles mai nimic din ea. E o reinterpretare contemporana a adevarurilor cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, ce se manifesta si in prezent. Nu cred ca opera este o expunere a superioritatii spiritului fata de materie, cred ca este un strigat prin care suntem anuntati ca spiritul nu poate exista fara materie, nici materia fara spirit. Doua concepte complementare nu pot fi comparate sau extrase unul din contextul celuilalt. Riscand sa gresesc, am impresia ca Barbu nu era de acord cu „teoria formelor fără fond”. Probabil ca vreau sa vad ceea ce cred eu, dar, in final, orice nebun incearca sa explice de ce toti ceilalti nu vad clar realitatea.

Ca intrebare pentru noii adepti ai psihologiei analitice, ce parere credeti ca ar avea Jung despre internet? Cum vi se pare ca se aseamana cu inconstientul colectiv si cum se diferentiaza?